Cea mai veche mentiune despre folosirea Rhunelor, ca scriere, dateaza din jurul anului 200 d.Ch., insa vechile cronici ale nordicilor si anglo-saxonilor actuali consemneaza ca Sistemul Rhunic a fost folosit de sacerdotii celtilor - druizii - in practicile religioase, magie si divinatie, apoi simbolistica s-a transmis ca alfabet secret religios, inca din secolul VII i.Ch.
Cuvantul rhuna provine din termenul runa din limba gotica, ce inseamna taina, iar verbul runen semnifica a murmura tainic, a descanta, a invoca in soapta.
Migratia celtilor a determinat raspandirea rhunelor si la alte popoare in Europa, sub diverse alfabete, insa cea mai raspandita este "Vechiul Futhark" (numit astfel dupa primele sase litere) - popularizat intre anul 200 i.Ch. si secolul VIII d.Ch.
Traditiile spirituale ale popoarelor germanice, conceptia cosmogonica reflectata in mitologia nordica cuprind referiri clare ca simbolurile rhunice erau considerate drept o realmente palpabila punte de legatura cu puterile si Vointa Divina, prezenta in toate elementele si manifestarile Creatiei Sale, prin "zeii" (inalte entitati celeste) ce patronau aceste simboluri - insemne grafice simple reprezentative ale fortelor si obiectelor din Natura, un "limbaj" pe intelesul oamenilor.
Simbolurile Rhunice erau misterii in deplinul sens al cuvantului. Erau "forte", aliati secreti pe care le putea folosi doar cunoscatorul (Initiatul). Scopurile erau diverse: influentarea vremii, cresterea recoltelor, vindecare, protectie, insa utilizarea lor magica nu s-a transmis niciodata prin scris, ci numai pe cale orala, cronicile vremii pastrand notiuni revelatoare numai despre practicile divinatorii cu rhune, scopul fiind "dialogul", o consultatie cu Puterile celeste, de a cere parerea acestor "sfetnici invizibili", entitati spirituale reprezentative ale Vointei Divine, in legatura cu o actiune vitala ce urma a fi intreprinsa.
Rhunele sunt in stransa legatura si cu misteriile crestine. In virtutea Legilor spirituale, nu este o pura intamplare faptul ca numarul rhunelor - de 24 - este acelasi cu numarul membrilor Tribunalului Divin al Judecatii de Apoi. Din ezoterismul crestin se stie ca Fiul lui Dumnezeu este asistat la Judecata de Apoi de 24 de Batrani, care sunt de fapt niste Entitati spirituale de rang foarte inalt in ierarhia cereasca - identitatea lor si inaltimea lor spirituala raman invaluite in mister - si care formeaza pentru sufletele oamenilor de pe Pamant asa-numitul "Consiliu Divin", avand misiunea de a judeca evolutia atinsa de spiritele oamenilor, prin trup si suflet, pana in momentul-limita al Judecatii de Apoi.
Asadar, 24 de Entitati Inalt-Spirituale - ce inconjoara Tronul Divin al Dreptului Judecator - privesc de Sus pe omul actual. Acestia, Cei douazeci si patru, sunt mentionati in textele religioase sub diferite denumiri generice - Batrani, Printi ai Cerului, Adunarea Dumnezeiasca, Judecatorii Sufletelor, Sfatul Divin, Vlastarii Domnului, Colaboratori ai lui Dumnezeu, Domnii Destinelor, Domnii Karmei - si Ei sunt cei pe care, din motive bine intemeiate, ii putem considera ca reglatori ai evolutiei, reglatori ai timpului, deoarece Timpul si Evolutia sunt strans legate si nimic nu le scapa din gandurile, sentimentele si faptele oamenilor. Ei sunt aceia care hotarasc - in functie de rezultatele obtinute la "scoala vietii" pe Pamant (numarul si taria incercarilor, suma si calitatea experientelor dobandite) atat la nivel individual, cat si colectiv - pedepsele, recompensele si conditiile in care oamenii vor veni sa se reincarneze, deoarece in frumusetea si perfectiunea Principiului Divin nu exista coincidente, ci doar o ordonare sacra, exista numai armonia, acuratetea si puritatea Planului Divin.
Proiectia astrala a existentei "Celor 24" este prezenta in Constelatia Racului (Cancero), unde in partea mediana se afla o grupare de 24 de stele care poarta numele generic de Praesepe (in latina), adica Prezidiul.
